De ce ne pierdem memoria pe măsură ce îmbătrânim? După câteva decenii de studiu, misterul a fost descifrat

Cercetarea publicată în jurnalul ştiinţific Nature Neuroscience sugerează că schimbările structurale care au loc în creierul uman în mod natural, de-a lungul timpului, ajung să afecteze calitatea somnului, care la rândul său reduce abilitatea oamenilor de a stoca amintiri pe termen lung.

Cercetări precedente au arătat că regiunea creierului aflată în spatele frunţii, cunoscută sub numele de cortexul prefrontral, tinde să se reducă în volum cu timpul, iar o parte din această regiune joacă un rol cheie în susţinerea somnului de calitate, o componentă critică în consolidarea amintirilor noi. Noul experiment, efectuat de cercetători de la Universitatea California, este prima cercetare care arată direct existenţa unei legături între schimbările structurale şi problemele de memorie provocate de somn.

• Universitățile din Anglia cresc taxele pentru studenți pentru prima oară în aproape un deceniu
• Cum explică oamenii de știință legătura dintre depresie și temperatura corpului?

Rezultatele studiului sugerează că o metodă prin care putem preveni declinul memoriei în rândul adulţilor este prin îmbunătăţirea calităţii somnului, mai ales a fazei cunoscute sub numele de „faza slow-wave”, ce reprezintă aproximativ un sfert din durata totală a somnului obişnuit dintr-o noapte.

Doctorii nu pot inversa schimbările structurale care au loc odată cu înaintarea în vârstă, aşa cum nu pot nici să întoarcă timpul. În schimb, două grupuri de cercetători folosesc în mod experimental stimularea electrică pentru a îmbunătăţi calitatea somnului adânc în rândul persoanelor în vârstă. Prin amplasarea electrozilor pe scalp, cercetătorii transmit curent electric în regiunea prefrontală, simulând astfel forma „undelor încete” de calitate.

Experimentele au avut un rezultat surprinzător: îmbunătăţirea memoriei. „Există şi alte metode prin care puteţi îmbunătăţi calitatea somnului, inclusiv prin exerciţiile fizice”, a explicat Ken Paller, profesor de psihologie şi director al programului de neuroştiinţe cognitive din cadrul Universităţii Northwestern. Dr. Paller, ce nu a luat parte la aceste experimente, afirmă că îmbătrânirea provoacă o serie de schimbări în creier, subliniind că somnul este doar unul dintre factorii care afectează funcţionarea memoriei. Cu toate acestea, cercetătorul a subliniat că studiul oferă „o explicaţie convingătoare: această atrofiere a zonei prefrontale are o legătură cu somnul din faza slow-wave, despre care ştim că afectează funcţionarea memoriei. Aşadar, este un factor care contribuie la acest efect”.

În cadrul acestui studiu, cercetătorii au studiat creierul a 19 persoane cu vârste înaintate, folosind tehnici de imagistică cerebrală, comparându-le cu imaginile obţinute de la 18 persoane cu vârste de cuprinse între 20 şi 25 de ani. Imaginile au relevat faptul că zona cunoscută sub numele de „cortexul prefrontal medial”, situată în spatele părţii din mijloc a frunţii, era, în medie, cu o treime mai mică în rândul persoanelor în vârstă. Această atrofiere, sugerează cercetările mai vechi, se datorează înaintării în vârstă.

Înainte ca voluntarii să se culce, cercetătorii au solicitat membrilor celor două grupuri (vârstnici şi tineri) să studieze o listă lungă ce cuprindea cuvinte împerecheate cu silabe fără sens, precum „acţiune-siblis” sau „braţ-rencover”. Oamenii de ştiinţă au folosit silabe fără sens în acest experiment deoarece un tip de memorie care se înrăutăţeşte cu vârsta este memoria care stochează informaţii noi,.

După ce au studiat perechile de cuvinte timp de 30 de minute, participanţii au fost supuşi unui test în care trebuiau să-şi aducă aminte câteva dintre acestea. Voluntarii tineri au obţinut rezultate cu 25% mai bune decât voluntarii în vârstă.

După test, toţi voluntarii s-au culcat, iar în timpul somnului cercetătorii au descoperit diferenţe mai mari între cele două grupuri. De exemplu, persoanele în vârstă au avut parte de numai un sfert din totatul perioadei de somn de calitate superioară de tip „slow-wave” de care au beneficiat voluntarii tineri, lucru relevat de forma şi de consistenţa undelor electrice detectate de electroencefalograme (EEG). Oamenii de ştiinţă cred că în cadrul acestei perioade de somn creierul transferă amintirile din stocarea temporară în stocarea pe termen lung.

Într-un alt test, efectuat dimineaţa, grupul de voluntari mai tineri au obţinut rezultate cu 55% mai bune decât grupul vârstnicilor. Cercetătorii au descoperit că puteau prezice diferenţa dintre scorul obţinut seara de vârstnici şi scorul obţinut dimineaţa măsurând volumul atrofierii cortexului prefrontral. Chiar şi vârstnicii cu rezultate foarte bune seara au obţinut scoruri mai mici după ce au dormit.

„Analiza arată că diferenţele observate nu se datorau modificării capacităţii de memorare, ci diferenţelor de calitate a somnului”, a explicat Bryce A. Mander, coordonatorul studiului. Cercetătorii au subliniat că rezultatele studiului nu sugerează că atrofierea cortexului prefrontal este singura schimbare adusă de îmbătrânire ce provoacă probleme de memorie.

Sursa: New York Times